Pe Dunãre si în Deltã, chiftelutele se fac de obicei din fileuri de peste cu oase fine – crap, stiucã, caras – ce se macinã-n masinã.
Cele mai bune sunt însã chiftelutele de stiucã: carnea albã, mirosind doar a iarbã, primeste cu multãmire si potriveste cu instinct regizoral sigur multele gusturi ce i se adaugã.

Umplutura:
• 2 cepe • 1 cartof • 1 ardei gras • 1 ardei iute • 3 legãturi mãrar • 2 legãturi pãtrunjel
• 2 ouã
• sare, piper, cât vreţi
• 1 kg carne peşte (dezosatã, pe cât posibil, şi tocatã de douã ori)

Îmbrãcãtura:
• 1 ceaşcã de fãinã

Prãjitura:
• ulei mult, pentru prãjit
• Se grijesc cepele, cartoful, ardeiul gras şi iute, se toacã mãrunt, pastã, împreunã cu verdeaţa
• Carnea, ouãle, sarea şi piperul, zarzavatul şi vedeţa se amestecã
• Se încinge uleiul
• Se ia câte o lingurã de tocãturã, se face gogoloi şi se tãvãleşte prin fãinã; se turteşte şi se pune la prãjit, pe ambele pãrţi, pânã se rumeneşte şi devine chiftea

Taine:
Puse fierbinţi pe o sugativã, chiftelele scapã de uleiul ars, ceea ce le face şi mai gustoase.
Un sos de roşii sumar – 1 ceaşcã bulion roşii, 1 pahar de vin, 1 linguriţã zahãr, 1 lingurã oţet, 1 foaie de dafin, 1 crenguţã cimbru, fierte toate zece minute, sã se-nchege – poate adãugã un pic de fantezie europeanã unei sfârâieli acvatice cu accent arab.

Dobrogea e nu numai ţara peştilor, a pãstorilor armâni, a Deltei, a podişurilor secetoase şi a vânturilor îmbibate de sare de pe mare, e şi ţara vinurilor albe: de la Ostrov şi Oltina pânã la Sarica şi Tulcea vinul alb, înecat de soare, uscãţiv şi calcaros, strãluceşte, (Toamna mânjitã de mustul de struguri“ scria tristul Ovidiu) Aligoté-ul cel sprinţar şi primãvãratec mai ales, curge ca o adiere udã şi proaspãtã, cu miros de iarbã înrouratã peste muşuroaiele încinse de chiftele.

Daţi-i vieţii o şansã! Daţi însetatului Aligote!